răsînțelege (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSÎNȚELÉGE, răsînțelég, vb. III.
Tranz. A înțelege perfect, până în cele mai mici amănunte. –
Răs- +
înțelege.răsînțelege (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!răsînțelége (a ~) (ră-sîn-/răs-în-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răsînțelég, 1
pl. răsînțelégem, perf. s. 1
sg. răsînțeleséi, 1
pl. răsînțeléserăm; part. răsînțelésrăsînțelege (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsînțelege v. a înțelege foarte bine:
ați înțeles și răsînțeles CR. [Slav. RAZŬ și
înțelege].
răsînțelege (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSÎNȚELÉGE, răsînțelég, vb. III.
Tranz. A înțelege perfect, până în cele mai mici amănunte. —
Pref. răs- +
înțelege.