răritură - explicat in DEX

răritură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂRITÚRĂ, rărituri, s. f. Loc rămas liber între obiecte așezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. – Rări + suf. -tură.

răritură (Dicționaru limbii românești, 1939)
răritúră f., pl. ĭ. Loc rărit (cu puținĭ copacĭ, cu puțin păr ș. a.). V. desiș.

răritură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răritúră s. f., g.-d. art. răritúrii; pl. răritúri

răritură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂRITÚRĂ, rărituri, s. f. Loc rămas liber între obiecte așezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. — Rări + suf. -tură.