rărița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I.
Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din
rariță.rărița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rărițá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
rărițeázărărița (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I.
Tranz. A lucra pământul cu rarița. — Din
rariță.