răriș - explicat in DEX

răriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂRÍȘ, rărișuri, s. n. Loc în pădure unde copacii sunt rari. ♦ (La pl.) Ochiuri de apă în mijlocul stufărișului din Delta Dunării. – Rar + suf. -iș.

răriș (Dicționaru limbii românești, 1939)
răríș n., pl. urĭ ca desiș d. des). Rariște, parte pe unde pădurea e rară saŭ pe unde păru e rar: îșĭ astupa rărișurile c´un pĭeptene (VR. 1927, 6-7, 379).

răriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răríș s. n., pl. răríșuri

răriș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răriș n. rariște: tace cucul la răriș POP.

răriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂRÍȘ, rărișuri, s. n. Loc în pădure unde copacii sunt rari. ♦ (La pl.) Ochiuri de apă în mijlocul stufărișului din Delta Dunării. — Rar + suf. -iș.