răposat - explicat in DEX

răposat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂPOSÁT², -Ă, răposați, -te, adj. (Adesea substantivat) Mort, defunct, decedat. – V. răposa.

răposat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂPOSÁT¹ s. n. (Rar) Răposare. – V. răposa.

răposat (Dicționaru limbii românești, 1939)
răposát, -ă adj. și s. (lat. repausatus. V. răposez și apusat). Defunct, decedat, mort: răposatu împărat. Răposatu dumnealuĭ, expresiune respectuoasă populară despre un mort (adese-orĭ ironic): Săracu răposatu dumnealuĭ: așa ĭ-a fost cuvințelu pînă ĭ-a ĭeșit suflețelu !

răposat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*răposát¹ adj. m., s. m., pl. răposáți; adj. f., s. f. răposátă, pl. răposáte

răposat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răposát² (rar) s. n.

răposat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răposat a. și m. mort: răposatul întru fericire.

răposat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂPOSÁT¹ s. n. (Rar) Răposare. — V. răposa.

răposat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂPOSÁT², -Ă, răposați, -te, adj. (Adesea substantivat) Mort. — V. răposa.