răpciugos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂPCIUGÓS, -OÁSĂ, răpciugoși, -oase, adj. (Despre animale) Bolnav de răpciugă (
1). ♦
Fig. Care arată rău; slab, neîngrijit. –
Răpciugă +
suf. -os.răpciugos (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)răpciugós, -oasă, adj. –
1. Bonav de răpciugă.
2. (Despre oameni) Sărac.
3. Zdrențuros. – Din răpciugă + -os.
răpciugos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răpciugós adj. m.,
pl. răpciugóși; f. răpciugoásă, pl. răpciugoáserăpciugos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răpciugos a. atins de răpciugă.
răpciugos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂPCIUGÓS, -OÁSĂ, răpciugoși, -oase, adj. (Despre animale) Bolnav de răpciugă (
1). ♦
Fig. Care arată rău; slab, neîngrijit. —
Răpciugă + suf
-os.răpcĭugos (Dicționaru limbii românești, 1939)răpcĭugós, -oásă adj. (d.
răpcĭugă). Bolnav de răpcĭugă.
Fig. (adj. și s.) Slab, păcătos:
ĭa un răpcĭugos și el !