răpănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂPĂNÓS, -OÁSĂ, răpănoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care are rapăn; bolnav de rapăn. ♦
Fig. Murdar, zdrențăros, jegos. –
Rapăn +
suf. -os.răpănos (Dicționaru limbii românești, 1939)răpănós, -oásă adj. (d.
rapăn). Bolnav de rapăn.
Prov. Pelea [!] rea și răpănoasă, orĭ o bate orĭ o lasă (tot una-ĭ), pe omu vițios nu-l poțĭ îndrepta nicĭ cu rău, nicĭ cu binele.
răpănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răpănós adj. m.,
pl. răpănóși; f. răpănoásă, pl. răpănoáserăpănos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răpănos a. plin de rapăn:
cal răpănos CR.
răpănos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂPĂNÓS, -OÁSĂ, răpănoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care are rapăn; bolnav de rapăn. ♦
Fig. Murdar, zdrențăros, jegos. —
Rapăn +
suf. -
os.