răpăitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂPĂITÓR, -OÁRE,răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. [Pr.: -pă-i-] – Răpăi + suf. -tor.
răpăitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răpăitór (rar) (-pă-i-) adj. m., pl. răpăitóri; f. sg. și pl. răpăitoáre
răpăitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂPĂITÓR, -OÁRE,răpăitori, -oare, adj. (Rar) Care răpăie. [Pr.: -pă-i-] — Răpăi + suf. -tor.