răntui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)răntuí2, răntuiésc, vb. (reg.) a trage, a smuci, a smulge.
răntui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărți, a separa.
Mag. ránt (Gáldi,
Dict., 154). În
Trans., și
înv., dacă este același cuvînt cu
răntuna, rîntuna, vb. folosit în
sec. XVII în
Mold., glosat
a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin
re – înturna.