rămuriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂMURÍȘ, rămurișuri, s. n. Totalitatea ramurilor unui copac; desiș; rămuriște. –
Ramură +
suf. -iș.rămuriș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rămuríș s. n.,
pl. rămuríșurirămuriș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂMURÍȘ, rămurișuri, s. n. Totalitatea ramurilor unui copac; desiș; rămuriște. —
Ramură +
suf. -iș.