rămurea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂMUREÁ, -ÍCĂ, rămurele, s. f. 1. Diminutiv al lui
ramură. 2. (La
pl.) Ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate
(Clavaria botrytis). –
Ramură +
suf. -ea, -ică.rămurea (Dicționaru limbii românești, 1939)rămureá și
-rícă f., pl.
rele (dim. d.
ramură). Ramură mică, crănguță [!].
rămurea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rămureá/rămurícă s. f.,
g.-d. art. rămurélei; pl. rămuréle, art. rămurélele rămurea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂMUREÁ, -
ÍCĂ, rămurele, s. f. 1. Diminutiv al lui
ramură. 2. (La
pl.) Ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate (
Clavaria botrytis). —
Ramură +
suf. -
ea, -
ică.