rămurat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂMURÁT, -Ă,rămurați, -te, adj. Rămuros. – Ramură + suf. -at.
rămurat(Dicționaru limbii românești, 1939) rămurát, -ă adj. Ramificat.
rămurat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rămurát adj. m., pl. rămuráți; f. rămurátă, pl. rămuráte
rămurat(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) rămurat a. acoperit cu ramuri; o sălcică rămurată POP.
rămurat(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂMURÁT, -Ă,rămurați, -te, adj. Rămuros. — Ramură + suf. -at.