rămășiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂMĂȘÍȚĂ, rămășițe, s. f. 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ◊
Rămășițele pământești (sau
trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru.
2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație.
3. (
Înv.) Ceea ce prisosește.
4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută.
5. (
Înv.) Rezultatul unei scăderi; rest. –
Rămas +
suf. -iță.rămășiță (Dicționaru limbii românești, 1939)rămășíță f., pl.
e (d.
rămas, rămîn). Rest, ceĭa ce rămîne din ceva (dintr´o sumă, dintr´un ospăț ș. a.).
Rămășițe pămînteștĭ, trupu omuluĭ mort (adică „rămas fără suflet”).
rămășiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rămășíță s. f.,
g.-d. art. rămășíței; pl. rămășíțerămășiță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RĂMĂȘÍȚĂ (‹
rămas)
s. n. Ceea ce a rămas dintr-un întreg, dintr-un tot, consumat sau utilizat în cea mai mare parte; rest. ◊
Rămășițe pământești (sau
trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru.
2. Ceea ce a mai rămas de îndeplinit, de executat dintr-o datorie, dintr-o obligație.
3. Ceea ce mai trebuie până la limita sau cantitatea prevăzută.
4. (
LOG.)
Metoda rămășițelor (reziduurilor) = una dintre metodele intuitive formulate de
Fr. Bacon și
J. St. Mill, conform căreia, înlăturându-se dintr-un fenomen complex acea parte a sa care este efectul anumitor împrejurări, se stabilește că restul fenomenului trebuie să fie consecința împrejurărilor rămase.
rămășiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rămășiță f.
1. ceeace rămâne dintr’un tot;
2. pl. rămasuri dela un ospăț;
3. pl. ceeace rămâne dela un mort, oseminte:
rămășițe pământești. [Derivat din
rămas).
rămășiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂMĂȘÍȚĂ, rămășițe, s. f. 1. Ceea ce a rămas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, după ce a dispărut sau a fost utilizată cea mai mare parte; rest. ◊
Rămășițele pământești (sau
trupești) = corpul neînsuflețit al unui om; cadavru.
2. Ceea ce a rămas neexecutat, neîmplinit dintr-o datorie, dintr-o obligație.
3. (
înv.) Ceea ce prisosește.
4. Ceea ce lipsește până la cantitatea sau limita prevăzută.
5. (
înv.) Rezultatul unei scăderi; rest. —
Rămas +
suf. -
iță.