rămânere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂMẤNERE, rămâneri, s. f. Faptul de
a rămâne; rămas. ◊
Expr. Rămânere în urmă = întârziere, lipsă de progres (în raport cu alții), stagnare. –
V. rămâne.rămânere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rămấnere s. f.,
g.-d. art. rămấnerii; pl. rămấnerirămânere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂMÂNÉRE, rămâneri, s. f. Faptul de
a rămâne, rămas. ◊
Expr. Rămânere în urmă = întârziere, lipsă de progres (în raport cu alții), stagnare. —
V. rămâne.