răgădui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)răgăduí1, răgăduiésc, vb. IV (reg.)
1. a apuca, a (se) agăța; a agonisi.
2. a sări la cineva, a năvăli.
răgădui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)răgăduí2,
răgăduiésc, vb. IV (reg.)
1. a păsui, a amâna.
2. a poposi undeva după un drum lung.
răgădui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)răgăduí (răgăduiésc, răgăduít), vb. – (
Olt.) A prinde, a apuca.
Mag. ragadni (Drăganu,
Dacor., III, 723; Candrea).
răgădui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))RĂGĂDUÍ, răgăduiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A lua un obiect la întâmplare, a apuca ce se nimerește. –
Magh. ragadni.