răftuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂFTULÉȚ,răftulețe, s. n. Diminutiv al lui raft1. – Raft1 + suf. -uleț.
răftuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răftuléț s. n., pl. răftuléțe
răftuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂFTULÉȚ,răftulețe, s. n. Diminutiv al lui raft1. — Raft1 + suf. -uleț.