rădvan - explicat in DEX

rădvan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂDVÁN, rădvane, s. n. (Înv.) Trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. – Din rus. rydvan.

rădvan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
rădván (rădváne), s. n. – Caleașcă. Germ. med. Reitwagen, prin intermediul pol. rydwan (Miklosich, Fremdw., 123; Cihac, II, 303), rus. rydvan (Sanzewitsch 208). Sec. XVIII.

rădvan (Dicționaru limbii românești, 1939)
rădván n., pl. e (rus. rydván, pol. rydwan, d. germ. reit-wagen, trăsură de călătorie, de bagaje, d. mgerm. reite, călătorie, expedițiune, și wagen, trăsură. V. talaĭtar, vagon, redingotă). Vechĭ. Berlină de moda veche. – Și răzvan (reise-wagen). V. butcă.

rădvan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rădván (înv.) s. n., pl. rădváne

rădvan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rădvan n. Mold. un fel de caretă pe arcuri. [Rus. RYDVANŬ (din nemț. Reitwagen)].

rădvan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂDVÁN, rădvane, s. n. (înv.) Trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. — Din rus. rydvan.