rădăuțean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rădăuțeán (-dă-u-) adj. m.,
s. m.,
pl. rădăuțéni; adj. f. rădăuțeánă, pl. rădăuțénerădăuțean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂDĂUȚEÁN, -Ă, rădăuțeni, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Rădăuți.
2. Adj. Care aparține municipiului Rădăuți sau rădăuțenilor (
1), privitor la Rădăuți ori la rădăuțeni. —
Rădăuți (
n. pr.) +
suf. -
ean.