răcovină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCOVÍNĂ, răcovine, s. f. 1. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui și cu fructul o capsulă lunguiață
(Galium rotundifolium). 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele, folosită în medicina populară
(Stellaria media). [
Var.:
răcuínă, răcoínă s. f.] –
Et. nec.răcovină (Dicționaru limbii românești, 1939)răcovínă și
rocovínă f., pl.
e (sîrb. rus.
rákovina, găoace, scoĭcă, d.
rak, rac). Numele unor plante numite și: 1. merluță (
álsine verna, álsine caespitosa saŭ
arenaria verna), care crește pin [!] pășunĭ petroase [!]; 2. rocoțel (
stellaria media saŭ
álsine media), pe ale căreĭ semințe le caută păsările și maĭ ales găinile; 3. ochișor, scînteĭuță (
anagallis arvensis). – Și
-oínă.răcovină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răcovínă s. f.,
g.-d. art. răcovínei; pl. răcovínerăcovină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răcovină f. V.
rocoină.răcovină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂCOVÍNĂ, răcovine, s. f. 1. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui și cu fructul o capsulă lunguiață (
Galium rotundifolium).
2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele, folosită în medicina populară (
Stellaria media). [
Var.:
răcuínă, răcoínă s. f.] — Et nec.