răcoros - explicat in DEX

răcoros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂCORÓS, -OÁSĂ, răcoroși, -oase, adj. Care are o temperatură ușor scăzută; care aduce răcoare; răcoritor. ♦ Fig. Înviorător, proaspăt, tânăr, fraged. – Răcoare + suf. -os.

răcoros (Dicționaru limbii românești, 1939)
răcorós, -oásă adj. (d. răcoare). Plin de răcoare: un vînt răcoros, o climă răcoroasă.

răcoros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răcorós adj. m., pl. răcoróși; f. răcoroásă, pl. răcoroáse

răcoros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răcoros a. plin de răcoare, proaspăt: un vânt răcoros.

răcoros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂCORÓS, -OÁSĂ, răcoroși, -oase, adj. Care are o temperatură ușor scăzută; care aduce răcoare; răcoritor. ♦ Fig. înviorător, proaspăt, tânăr, fraged. -— Răcoare + suf. -os.