răchitiș - explicat in DEX

răchitiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂCHITÍȘ, răchitișuri, s. n. Tufăriș natural sau plantație de răchită; desiș de răchite. – Răchită + suf. -iș.

răchitiș (Dicționaru limbii românești, 1939)
răchitíș n., pl. urĭ (d. răchită). Loc pe unde cresc răchite.

răchitiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răchitíș s. n., pl. răchitíșuri

răchitiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂCHITÍȘ, răchitișuri, s. n. Tufăriș natural sau plantație de răchită; desiș de răchite. — Răchită + suf. -iș.