răchitar - explicat in DEX

răchitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂCHITÁR, răchitari, s. m. Fluture de noapte de culoare brumărie, a cărui larvă se dezvoltă în tulpina pomilor, găurindu-le lemnul (Cossus cossus). – Răchită + suf. -ar.

răchitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răchitár (fluture) s. m., pl. răchitári

răchitar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RĂCHITÁR (‹ răchită) s. m. Fluture de noapte cu anvergura de 6-9 cm, având aripile de culoare cenușie, brăzdate de numeroase linii brune (Cossus cossus). Larvele cu corpul viu colorat în roșu și negru, neacoperit de peri, lung de 8-9 cm; se hrănesc cu lemn, săpând galerii în trunchiurile copacilor (salcie, plop, stejar, prun, nuc etc.).

răchitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂCHITÁR, răchitari, s. m. Fluture de noapte de culoare brumărie, a cărui larvă se dezvoltă în tulpina pomilor, găurindu-le lemnul (Cossus cossus). — Răchită + suf. -ar.