răcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂCÁR, răcari, s. m. (Rar) Bărbat care prinde sau vinde raci. –
Rac +
suf. -ar.răcar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)răcár,
răcári, s.m. (înv.)
1. bărbat care prinde sau vinde raci.
2. scutelnic care aducea stăpânilor o sută de raci pe săptămână.
răcar (Dicționaru limbii românești, 1939)răcár m. Prinzător de racĭ.
răcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răcár (vânzător de raci) (rar)
s. m.,
pl. răcárirăcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂCÁR, răcari,
s. m. (Rar) Bărbat care prinde sau vinde raci. —
Rac +
suf. -
ar.