răcănel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂCĂNÉL,răcănei, s. m. (Zool.; reg.) Brotăcel. – Răcăni + suf. -el.
răcănel(Dicționaru limbii românești, 1939) răcănél m., pl. eĭ (dim. d. răcan). Olt. Trans. Brotac. – În nord și racateț.
răcănel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răcănél (reg.) s. m., pl. răcănéi, art. răcănéii
răcănel(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) răcănel m. brotac.
răcănel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂCĂNÉL,răcănei, s. m. (Zool; reg.) Brotăcel. — Răcani + suf. -el.