răbuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂBUIÁLĂ, răbuieli, s. f. (
Reg.)
1. Acțiunea de
a răbui și rezultatul ei.
2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [
Pr.:
-bu-ia-] –
Răbui +
suf. -eală.răbuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răbuiálă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. răbuiélii; pl. răbuiélirăbuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂBUIÁLĂ, răbuieli, s. f. (
Reg.)
1. Acțiunea de
a răbui și rezultatul ei.
2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [
Pr.:
-bu-ia-] —
Răbui +
suf. -
eală.răbuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)răbuĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a răbui. Unsoare de răbuit. V.
dohot.