răbufnitură - explicat in DEX

răbufnitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂBUFNITÚRĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. – Răbufni + suf. -tură.

răbufnitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răbufnitúră (rar) s. f., g.-d. art. răbufnitúrii; pl. răbufnitúri

răbufnitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂBUFNITÚRĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. — Răbufni + suf. -tură.