răboji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂBOJÍ, răbojesc, vb. I.
Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. – Din
răboj.răboji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răbojí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răbojésc, imperf. 3
sg. răbojeá; conj. prez. 3
să răbojeáscărăboji (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂBOJÍ, răbojesc, vb. I.
Tranz. (Rar) A însemna pe răboj. — Din
răboj.