răbduriu(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) RĂBDURÍU, -ÍE,răbdurii, adj. Răbdător. – Din răbd[ător] + suf. -uriu.
răbduriŭ(Dicționaru limbii românești, 1939) răbduríŭ, -íe adj. Vechĭ. Răbdător. – Și -urív și -ulív.