răbdător - explicat in DEX

răbdător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. -ător.

răbdător (Dicționaru limbii românești, 1939)
răbdătór, -oáre adj. Care rabdă, care poate răbda: cămila e foarte răbdătoare de foame și de sete. Care are răbdare, care nu se enervează: bătrîniĭ îs maĭ răbdătorĭ de cît [!] tineriĭ. Tolerant, îngăduitor.

răbdător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răbdătór adj. m., pl. răbdătóri; f. sg. și pl. răbdătoáre

răbdător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răbdător a. și m. care rabdă.

răbdător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂBDĂTÓR, -OÁRE, răbdători, -oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (și fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. — Răbda + suf. -ător.