rățucă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂȚÚCĂ,rățuci, s. f. (Rar) Rățușcă. – Rață + suf. -ucă.
rățucă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rățúcă (rar) s. f., g.-d. art. rățúcii; pl. rățúci
rățucă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂȚÚCĂ, rățuci, s. f. (Rar) Rățușcă. — Rață + suf. -ucă.