rățușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂȚÚȘCĂ, rățuște, s. f. 1. Diminutiv al lui
rață; rățișoară, rățucă; pui de rață, boboc.
2. Joc de copii constând din aruncarea unei pietricele în apă în așa fel încât aceasta să facă mai multe sărituri la suprafața apei înainte de a se scufunda;
p. restr. fiecare dintre aceste sărituri. –
Rață +
suf. -ușcă.rățușcă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)rățușcă, rățuște s. f. homosexual care practică felația.
rățușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)rățúșcă f., pl.
ște și (vest)
șce. Fam. Rață mică.
rățușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rățúșcă s. f.,
g.-d. art. rățúștei; pl. rățúșterățușcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rățușcă f. puiu de rață.
rățușcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂȚÚȘCĂ, rățuște, s. f. 1. Diminutiv al lui
rață; rățișoară, rățucă; pui de rață, boboc.
2. Joc de copii constând din aruncarea unei pietricele în apă în așa fel încât aceasta să facă mai multe sărituri la suprafața apei înainte de a se scufunda;
p. restr. fiecare dintre aceste sărituri. —
Rață +
suf. -
ușcă.