rășinar - explicat in DEX

rășinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂȘINÁR, rășinari, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupă cu extracția sau cu vânzarea rășinii. – Rășină + suf. -ar.

rășinar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
rășinár, -i, s.m. – Persoană care se ocupă cu extracția și vânzarea rășinei. Rășinari, poreclă pentru locuitorii din Budești: „Budeștenii îs rășinari, dípce i multă rășină, acolo-s mulți braz” (Papahagi 1925: 315-316). – Din rășină (< lat. resina) + -ar.

rășinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rășinár (reg.) s. m., pl. rășinári

rășinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂȘINÁR, rășinari, s. m. (Reg.) Persoană care se ocupă cu extracția sau cu vânzarea rășinei. — Rășină + suf. -ar.