rășchira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂȘCHIRÁ, rășchirez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) întinde în lături.
2. Tranz. și
refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia.
3. Tranz. A rășchia. [
Var.:
răschirá vb. I.] –
Cf. răsfira.rășchira (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rășchirá (rășchír, rășchirát), vb. –
1. A se dispersa, a se dilata, a se întinde. –
2. A se risipi, a se împrăștia. –
Var. răschira, răsfira. Mr. arăschir(are). Dintr-un
sl. *
rasširiti ‹
širiti „a se dilata”, cu disimilare consonantică la fel cu
rășchia. Der. de la
fir (Tiktin; Candrea) este greoaie semantic (după acești autori ar trebui să se pornească de la noțiunea de „destrăma”, de unde trecerea spre „dilata”) nu este simplă și nu poate să explice forma
rășchira, care este cea mai veche; în schimb, este sigur că
var. răsfira se datorează unei contaminări cu
fir. Relația cu
sl. raskriljati „a se întinde” din
krilo „aripă” (Cihac, II, 83) este la fel de improbabilă. După Pascu, I, 67, din
răschia contaminat cu
fir.rășchira (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!rășchirá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
rășchíră/rășchireázărășchira (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂȘCHIRÁ, rășchír, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) întinde în lături.
2. Tranz. și
refl. A (se) răsfira, a (se) împrăștia.
3. Tranz. A rășchia. [
Prez. ind. și:
rășchirez. —
Var.:
răschirá vb. I] —
Cf. răsfira.