rum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RUM s. n. v. rom1.rum (Dicționar de neologisme, 1986)RUM s.n. v.
rom.
rum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RUM s. n. v. rom1.rüm (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RÜM, ar ~ 1. Termen folosit de musulmani pentru a-i desemna pe europeni în general și pe bizantini în special. Folosit și pentru Patriarhia greacă ortodoxă de la Ierusalim.
2. Sultanat în Anatolia al turcilor
selgiucizi (1077-1308) format din
terit. desprinse din
Imp. Bizantin; s-a mai numit și Sultanatul de Konya.