râvnitor - explicat in DEX

râvnitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÂVNITÓR, -OÁRE, râvnitori, -oare, adj. Care tinde spre cineva sau spre ceva, care este plin de râvnă; însuflețit de o dorință, zelos. [Var.: (reg.) râmnitór, -oáre adj.] – Râvni + suf. -tor.

râvnitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
râvnitór adj. m., pl. râvnitóri; f. sg. și pl. râvnitoáre

râvnitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
râvnitor a. și m. care râvnește: râvnitor la domnie OD.

râvnitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÂVNITÓR, -OÁRE, râvnitori, -oare, adj. Care tinde spre cineva sau spre ceva, care este plin de râvnă; însuflețit de o dorință, zelos. [Var.: (reg.) râmnitór, -oáre adj.] — Râvni + suf. -tor.