râușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RÂUȘÓR,râușoare, s. n. Râuleț. [Pr.: râ-u-] – Râu + suf. -ușor.
râușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) râușór(râ-u-) s. n., pl. râușoáre
râușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RÂUȘÓR,râușoare, s. n. Râuleț. [Pr.: râ-u-] — Râu + suf. -ușor.