rânzos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂNZÓS, -OÁSĂ, rânzoși, -oase, adj. (
pop.) Răutăcios, bosumflat, arțăgos; iute la mânie. –
Rânză +
suf. -os.rânzos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rânzós (
pop.)
adj. m.,
pl. rânzóși; f. rânzoásă, pl. rânzoáserânzos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rânzos a. Mold. rău la inimă. [Cf. sinonimul
mațe pestrițe].
rânzos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂNZÓS, -OÁSĂ, rânzoși, -oase, adj. (
Pop.) Răutăcios, bosumflat, arțăgos; iute la mânie. —
Rânză +
suf. -
os.