rânjitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RÂNJITÓR, -OÁRE,rânjitori, -oare, adj. Care rânjește (2); batjocoritor. – Rânji + suf. -tor.
rânjitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rânjitór adj. m., pl. rânjitóri; f. sg. și pl. rânjitoáre
rânjitor(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) rânjitor a. și m. care rânjește.
rânjitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RÂNJITÓR, -OÁRE,rânjitori, -oare, adj. Care rânjește (2); batjocoritor. — Rânji + suf. -tor.