rânduleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RÂNDULÉȚ,rândulețe, s. n. Diminutiv al lui rând. – Rând + suf. -uleț.
rânduleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rânduléț s. n., pl. rânduléțe
rânduleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RÂNDULÉȚ,rândulețe, s. n. Diminutiv al lui rând. — Rând + suf. -uleț.