rândaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂNDÁȘ, rândași, s. m. Om de serviciu folosit în trecut la muncile de rând într-o gospodărie; servitor, slugă. –
Rândui +
suf. -aș.rândaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rândáș s. m.,
pl. rândáșirândaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rândaș m. servitor în curte și la bucătărie, slugă la cai. [Lit. slugă de rând].
rândaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂNDÁȘ, rândași, s. m. Om angajat pentru muncile obișnuite dintr-o gospodărie; servitor, slugă. —
Rândui +
suf. -
aș.