râncă - explicat in DEX

râncă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RẤNCĂ, rânci, s. f. 1. Vână de bou; p. ext. cravașă. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. – Et. nec.

râncă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rấncă (pop.) s. f., g.-d. art. rấncii; pl. rânci

râncă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
râncă f. funia cu care se leagă leuca de carâmbul carului. [Oltenește runc, Tulcea postoruncă (v. această vorbă)].

râncă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RẤNCĂ, rânci, s. f. (Pop.) 1. Vână de bou; p. ext. cravașă. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. — Et. nec.