râmnic - explicat in DEX

râmnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RẤMNIC, râmnice, s. n. (Reg.) Heleșteu. – Din bg. râbnik, ucr. ribnik.

râmnic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
râmníc, râmníce, s.n. (reg.) 1. iaz cu pește, heleșteu. 2. loc mlăștinos.3. vale.

râmnic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RÂMNIC 1. v. Râmnicu Sărat (1). 2. V. Râmnicu Vâlcea (2).

râmnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rấmnic (reg.) s. n., pl. rấmnice

râmnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Râmnic m. 1. afluent pe dreapta Oltului, curge prin județul Vâlcea; 2. afluent de-a dreapta Siretului, curge prin Râmnicu-Sărat; 3. cap. jud. Vâlcea, oraș așezat între Olt și Râmnic: 9600 loc., scaunul episcopiei Noului-Severin; [Slav., RYBNIKŬ, eleșteu: acolo se afla un iaz cu pescării domnești].

râmnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RẤMNIC, râmnice, s. n. (Reg.) Heleșteu. — Din bg. râbnik, ucr. ribnik.