râmătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂMĂTÚRĂ, râmături, s. f. Loc unde a râmat un porc; pământ scormonit de un porc. –
Râma +
suf. -ătură.râmătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)râmătúră s. f.,
g.-d. art. râmătúrii; pl. râmătúrirâmătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂMĂTÚRĂ, râmături, s. f. Loc unde a râmat un porc; pământ scormonit de un porc. —
Râma +
suf. -
ătură.