râmător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂMĂTÓR, râmători, s. m. (
Pop.) Porc. –
Râma +
suf. -ător.râmător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)râmătór (
pop.)
s. m.,
pl. râmătórirâmător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)râmător m. porc. [Lit. care
râmă sau scormonește pământul].
râmător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂMĂTÓR, râmători, s. m. (
Pop.) Porc. —
Râma +
suf. -
ător.