râios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂIÓS, -OÁSĂ, râioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de râie (
1). ◊
Expr. (
Fam.; substantivat)
A face pe râiosul = a fi mândru sau înfumurat fără motiv; a-și da aere. [
Pr.:
râ-ios] –
Râie +
suf. -os.râios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)râiós adj. m.,
pl. râióși; f. râioásă, pl. râioáserâios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)râios a.
1. plin de râie;
2. fig. murdar, respingător;
3. (ironic) fudul, care face pe grozav.
râios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂIÓS, -ÓASĂ, râioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de râie (
1). –
Expr. (
Fam.; substantivat)
A face pe râiosul = a fi mândru sau înfumurat fară motiv; a-și da aere. [
Pr.:
râ-ios] —
Râie +
suf. -
os.