râgâitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RÂGÂITÚRĂ,râgâituri, s. f. Râgâială. – Râgâi + suf. -tură.
râgâitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RÂGÂITÚRĂ,râgâituri, s. f. Râgâială. — Râgâi + suf. -tură.