râșnițar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂȘNIȚÁR, râșnițari, s. m. Persoană care macină sau fărâmă porumb, sare etc. cu râșnita (
1). –
Râșniță +
suf. -ar.râșnițar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)râșnițar, râșnițari s. m. (intl.) informator, denunțător.
râșnițar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)râșnițár s. m.,
pl. râșnițárirâșnițar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂȘNIȚÁR, râșnițari, s. m. Persoană care macină sau fărâmă porumb, sare etc. cu râșnița (
1). —
Râșniță +
suf. -
ar.