quaestor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)QUAESTOR, quaestori, s. m. (În Roma antică) Magistrat cu atribuții fiscale. [
Pr.:
cvéstor] –
Cuv. it.quaestor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)quaestor (lat.) [pron.
cvéstor]
(quaes-) s. m., pl.
quaestoriquaestor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)QUAESTOR, quaestori, s. m. (în Roma antică) Magistrat cu atribuții fiscale. [
Pr.:
cvestor] —
Din lat. quaestor.