piedin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIÉDIN, piedine, s. n. (
Pop.) Totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze, care rămân nețesute și se taie când pânza este scoasă de pe războiul de țesut. –
Lat. *pedinus.piedin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)piédin (-ni), s. m. – Primele fire de urzeală nețesute. –
Var. piedin, s. n.,
chiedin. Mr.,
megl. piadin. Lat. *
pĕdĭnus, de la
pĕdem (Candrea,
Conv. Lit., XXXVIII, 881-5; Pușcariu 1307; Candrea-Dens., 1378; REW 6354),
cf. it. pedano, pedene, penero, sicil. pédinu. Alb. pedim pare să provină din
rom. (Jokl,
RF, II, 246).
piedin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piédin (pie-) s. n.,
pl. piédinepĭedin (Dicționaru limbii românești, 1939)pĭédin n., pl.
e (alb.
pedim, cĭucure, saŭ lat.
*pĕdinus, d.
pes, pĕdis, picĭor).
Vest. Frîmbie, uriĭoc, fire rămase nețesute la capătu uneĭ stofe.