piațetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIAȚÉTĂ, piațete, s. f. Piață (
I 2) mică. – Din
it. piazzetta.piațetă (Dicționar de neologisme, 1986)PIAȚÉTĂ s.f. Piață mică aflată la o răspântie de străzi. [< it.
piazetta].
piațetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIAȚÉTĂ s. f. piață (I, 1) mică. (< it.
piazetta)
piațetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piațétă (pia-) s. f.,
g.-d. art. piațétei; pl. piațétepiațetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)piațetă f. piață mică.
pĭațetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*pĭațétă f., pl.
e (it.
piazzetta). Pĭață mică.